Descoperă frumuseţile României

Grădinile Botanice - Sunt o oază de linişte, relaxare şi culoare în oraşele dominate de zgomot, poluare şi asfalt. În România, există câteva Grădini Botanice amenajate şi întreţinute în marile oraşe, înfrumuseţate cu specii deosebite de plante, arbori spectaculoşi, alei şi poteci sălbatice şi iazuri.

Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” a Universităţii din Bucureşti poartă numele botanistului roman care a contribuit la mutarea ei în spaţiul actual de pe Şoseaua Cotroceni şi, ulterior, la dezvoltarea ei. În 1891, Grădina Botanică a fost inaugurata însă, din păcate, după numai un an, o inundaţie a afectat grav plantele şi serele. În timpul Primului şi celui de-al Doilea Război Mondial, grădină a suferit avarii grave din cauza bombardamentelor şi a trupelor care au invadat oraşul.

Grădina botanică din Bucureşti a fost înfiinţată în 1860, din iniţiativă doctorului Carol Davila. Situată în partea de vest a oraşului, pe malul drept al Dâmboviţei, gradina întinsă pe 7 ha a fost amenajata de botanistul Ulrich Hoffmann, cel care a fost şi primul director al instituţiei. Şase ani mai târziu conducerea grădinii botanice era preluată de cunoscutul botanist Dimitrie Grecescu care a dezvoltat colecţiile de plante şi schimburile cu alte grădini botanice din Europa. Sub conducerea sa a fost publicat şi primul catalog, care numără 3700 de plante din sectoarele în aer liber şi din sere.

În 1870 dezvoltarea grădinii a fost întreruptă, amplasamentul fiind destinat amenajării unui parc pentru familia regală. În 1874 grădina botanică a fost mutată în centrul oraşului pe terenul Palatului Sutu de lângă Universitate. Acesta este momentul în care Dimitrie Brândză intra în "viaţa" grădinii botanice, încercând să obţină terenuri corespunzătoare misiunii pe care o avea de îndeplinit.

Zece ani mai târziu eforturile sale aveau să fie încununate de succes: pe 28 februarie 1884 grădina botanică va primi terenul pe care se găseşte în prezent şi fondurile necesare amenajărilor, construirii (după modelul serelor de la Grădina Botanică din Liege) primelor sere şi popularii acestora, precum şi înfiinţării Institutului şi Muzeului Botanic.

În 1932 grădină a trecut sub administrarea primăriei depărtându-se de la menirea ei şi se reface de pe urmă bombardamentelor celui de-al doilea război mondial care produsese pagube majore.

În 1954 grădina botanică a trecut din nou în grija Universităţii, situaţie care se menţine şi în prezent.

În 1960 s-au construit serele noi şi noul Institut Botanic în care funcţionează şi Herbarul. În 1978 a fost inaugurat noul Muzeu Botanic, organizat pe baze ecologice. Abia în 1994 grădină a primit numele binefăcătorului său.

Organizată în sectoare, gradina are spaţii amenajate în aer liber şi în sere. În spaţiul liber au fost plantate acele specii rezistente la iernile din zona de câmpie de climă temperată iar în sere se păstrează specii şi varietăţi tropicale, cactuşi şi palmieri.

Sectorul decorativ ocupa 5000 mp. El a fost înfiinţat în 1956 şi ocupa spaţiul de la intrarea în grădină. Acesta este sectorul care uimeşte prin bogăţia de culori indiferent de anotimp. Cele 500 de plante erbacee şi lemnoase au fost grupate în aşa fel încât să atragă atât atenţia amatorului de plante şi flori cât şi a specialistului. Sectorul plantelor rare, înfiinţat în 1962, cuprinde specii declarate monumente ale naturii în plan naţional şi regional. Acesta este unul dintre sectoarele care vor avea o dezvoltare evidentă în anii următori datorită misiunii grădinii botanice de a conserva speciile de plante pe cale de dispariţie. Sectorul de flora mediteraneană numără 200 de specii care se întâlnesc şi pe teritoriu românesc în zona Banatului şi sudul Olteniei şi Dobrogei.

Sectorul numit Gradina Italiană este amenajat lângă Institutul Botanic şi se desfăşoară între două alei cu castani. Spaţiul este elegant, dreptunghiular cu extremităţi rotunjite şi cuprinde plante perene precum şi un bazin cu specii acvatice. Flora Dobrogei ocupa o colină unde se afla specii lemnoase şi erbacee specifice.

În sectorul Munţii Carpaţi speciile sunt grupate pe zone de vegetaţie: păduri de foioase şi păduri de conifere. Pe Colina Coniferelor, cascadă şi monumentalul chiparos din America de Nord constituie atracţiile principale. Lacul de la baza colinei este acoperit cu nuferi.

Muzeul Grădinii Botanice se află situat la intrarea în Grădină, într-o clădire în stil brâncovenesc. În acest muzeu sunt expuse peste 5.000 de specii de plante, inclusiv 1.000 de specii exotice.

Grădina Botanică "Anastasie Fătu" Iași este cea mai veche grădină botanică din România. A fost înființată în 1856 de cel ce îi dă numele acum, Anastasie Fătu, medic și naturalist, pe o proprietate cumpărată de acesta.

Prima grădină, înființată în 1856 de Anastasie Fătu, a existat până la moartea creatorului ei, în 1886, când terenul a fost vândut de către urmașii lui.

În 1873, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași înființează o a doua grădină botanică, în apropiere de cea veche. Sarcina de organizare a acesteia revine lui Dimitrie Brândză, iar majoritatea plantelor au fost donate de către Anastasie Fătu. Unele dintre plantele cultivate atunci mai există și astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală.

În 1870, Universitatea "Al.I. Cuza" hotărăște să construiască ea însăși o grădină botanică, în spațiul actual al Institutului de Medicină și Farmacie, care este extinsă în 1876. Dar, pentru că nici acum aceasta nu corespundea standardelor de învățământ, se planifică crearea uneia în spatele Palatului Culturii, care însă nu este finalizată din lipsă de fonduri, iar ulterior de pricină Primului Război Mondial.

Astfel, în 1921, profesorul Alexandru Popovici înființează o grădină botanică nouă în spatele clădirii Universității noi, unde construiește și mici sere, folosite pentru creșterea plantelor tropicale. Această locație se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963. În acest an se hotărăște mutarea grădinii în spațiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Țopa, pentru că aceasta să satisfacă cerințele de învățământ. Astăzi, Grădina Botanică din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din lume.

Grădina Botanică din Iași este împărțită în 12 sectoare, fiecare având un anumit specific.

Sectorul Sistematic se afla în imediata apropiere a porţii principale a Grădinii Botanice, în partea stângă, unde pe o suprafaţă de cca. 4,5 ha se cultivă aproximativ 700 de taxoni, plante ierboase şi lemnoase dispuse după înrudirea lor naturală în încrengături, ramuri, ordine şi familii.

Are o suprafață de 5 hectare, pe care se cultivă aproximativ 2000 de specii de plante, aranjate pe încrengături, ramuri, ordine și familii, conform înrudirilor naturale. Sectorul Sistematic se adresează în special elevilor și studenților, care au astfel un material biologic viu, cu ajutorul căruia pot înțelege mai bine unitatea și diversitatea lumii vii.

Terenul destinat secţiei este străbătut de o serie de alei radiale şi circulare ce permit vizitarea şi care îndeplinesc totodată şi un rol ştiinţific (filogenetic), prin separarea ordinelor şi familiilor între ele. O alee circulară lată de 3 m separa ordinele dialipetale (cu petale libere) dispuse spre centrul secţiei, de cele simpetale (cu petale unite) dispuse spre periferie.

Chiar de la intrarea în secţie, pe partea stângă, se pot observa doua exemplare de Metasequoia gliptostroboides din familia Taxodiaceae, cunoscută doar că planta fosila până în anul 1941, când studenţii chinezi Cheng şi Hu au descoperit-o în stare vie, în pădurile din Centrul Chinei.

Este cel mai întins din grădina botanică, având o suprafață de 22 ha. În crearea acestuia s-a urmărit redarea etajelor de vegetație existente în România pe verticală și caracteristicile (din punct de vedere a florei și vegetației) fiecărei provincii a țării pe orizontală. Acest lucru a fost posibil datorită formelor de relief existente în acest loc. Totodată, s-a încercat introducerea speciilor specifice României care sunt amenințate cu dispariția sau rare și păstrarea unei game variate de taxoni din flora țării

Sectorul Ornamental se afla amplasată la intrarea principală în Grădina Botanică, de jur împrejurul pavilionului administrativ şi a Complexului de sere.

Sectorul Ornamental dispune de o suprafaţă de 4 ha de teren şi o suprafaţă de 400 m² de seră, precum şi 72,60 m² suprafaţa tratată ca solar, destinată colecţiilor ce necesită spaţii închise pentru cultură şi păstrarea lor, cât şi pentru cultură la sol a unor plante exotice rare pentru flori tăiate.

Sectorul Ornamental are menirea de a pune la dispoziţia vizitatorilor o gamă variată de plante ornamentale, ierboase şi lemnoase, care prin modul de amplasare şi grupare şi prin succesiunea înfloririi, se constituie într-o expoziţie cu caracter permanent, destinată nu numai recreerii şi odihnei ci şi instrucţiei şi educaţiei.

Subsectorul pentru nevăzători a început în toamna anului 1991 şi este amplasată la stânga pavilionului administrativ, pe aleea ce duce spre sera 12. Cele aproape 30 de specii cultivate aici prezintă etichete cu explicaţii atât în limba latină cât şi în alfabetul Braille.

Subsectorul pentru nevăzători este destinată celor lipsiţi total sau parţial de vedere.

Taxonii prezentaţi aici se caracterizează printr-un conţinut ridicat în uleiuri eterice, glicozide, răşini, balsamuri, taninuri, alcaloizi, fitoncide şi insecticide vegetale, emanând mirosuri puternice la atingere, pipăit şi miros, ceea ce facilitează recunoaşterea acestora de către persoanele cu dizabilităţi de vedere.

Sectorul Dendrologic este amplasată în extremitatea sudică a Grădinii Botanice, pe un versant cu expoziţie generală vestică şi o înclinare medie de 7-8 grade.

Suprafaţa acestui sector este de 17,9 ha.

În acest sector se află două izvoare de apă minerală: izvorul nr. 3, Amfiteatru și izvorul nr. 5, Ruina.

Printre plantele aflate aici se numără plopi, salcâmi și stejari și o colecție de liliac.

Colecţiile de arbori şi arbuşti au fost grupate pe genuri şi în funcţie de cerinţele ecologice ale plantelor, urmărindu-se valorificarea potenţialului staţional local. În amenajarea secţiei s-a folosit stilul mixt, cu înclinaţie spre cel peisager. La contact cu oraşul, sectorul este protejat de o perdea perimetrală arborescenta alcătuită, preponderent, din specii indigene rustice care au coronament des.

Sectorul Fitogeografic este amplasat în partea de nord-vest a Grădinii Botanice, ocupând o suprafaţă de 12,41 ha. Terenul prezintă o porţiune de platou şi doi versanţi cu pante accentuate supuse alunecărilor active. Plantele din sector au fost grupate după locul de origine şi sunt dispuse conform stilurilor peisajer natural şi mixt.

Vizitatorul, plimbându-se prin sectorul Fitogeografic, îşi formează o imagine generală de felul cum se prezintă flora diferitelor regiuni geografice de pe glob.

Sectorul Biologic este amplasat în partea centrală a Grădinii Botanice şi dispune de o suprafaţă de 5,27 ha.

La intrarea în secţie, străjuită de o parte şi de alta de coloanele arborelui vieţii, sunt amenajate doua stâncării care prezintă unele aspecte ale evoluţiei vieţuitoarelor.

Stâncăria din partea nordică a sectorului, alcătuită din calcar de la Repedea - Iaşi, prezintă vizitatorului unele dovezi paleontologice ale procesului de evoluţie, printr-o bogată fauna fosilă, mai ales moluşte, sedimentate în gresiile calcaroase de vârsta sarmaţianului mijlociu.

Prin tematica abordată, sectorul Biologic prezintă unele aspecte ale organizării lumii vegetale (structura şi funcţii), aspecte ale evoluţiei plantelor (dovezi şi mecanisme), adaptări ale plantelor la condiţiile de mediu, rolul omului în dirijarea procesului evolutiv.

Rolul principal al sectorului este de a contribui la educarea omului în spiritul concepţiei ştiinţifice despre lume şi viaţa şi de a mobiliza la luptă pentru conservarea naturii, pentru ocrotirea mediului ambiant.

Sectorul Plante Utile ocupa o suprafaţă de 1,1 ha şi este situată pe platoul central al Grădinii Botanice, fiind învecinata la Nord-Est cu Sectorul Sistematic, la Vest cu Sectorul Biologic, la Sud cu Sectorul Dendrologic şi la Sud-Est cu Rosarium-ul

Sectorul Plante Utile este împărţită în noua subsecţii. Vizitatorul poate cunoaşte şi recunoaşte unele specii valoroase de plante folosite sau posibil de a fi folosite de către om în ocrotirea sănătăţii, alimentaţie, în industria celulozei şi hârtiei, a textilelor, etc.

Construcţiile din sticlă şi metal, climatizate, ocupa o suprafaţă de aproximativ 3800 m². Incinta adăposteşte un fond remarcabil de plante (aproximativ 2600 taxoni) originare, în special din zone subtropicale, tropicale şi ecuatoriale ale globului, de pe toate continentele. Repartizarea acestora este făcută după criterii bine stabilite: biogeografice, taxonomice, utilitare etc.

Sectorul Complexul de Sere, cuprinde 12 sere, fiecare dintre acestea având propriile caracteristici şi cuprinzând diferite specii de plante. Serele 3, 4, 5, 6, 10, 11 şi 12 sunt destinate exclusiv cercetărilor ştiinţifice şi pregătirii materialului înmulţitor. Din această cauză nu sunt deschise publicului vizitator.

Este format din 12 sere, fiecare ocupându-se de un anumit aspect din flora și vegetația lumii: plante mediteraneene, tropicale, subtropicale (colecții de cactuși), flori ornamentale (36 soiuri de azalee și 469 soiuri de crizanteme).

Expozițiile organizate în sere în lunile februarie (azalee) și octombrie (crizanteme) atrag un număr mare de vizitatori și sunt celebre la nivel național.

Rozariul grădinii conține peste 600 de soiuri de trandafiri, răspândite pe o suprafață de 1,7 hectare. Datorită numărului mare de soiuri nobile, precum trandafirii remontanți (Frau Karl Druschki etc.), hibrizii Thea (La France 1867, White Christmas, Matterhorn, Mount Shasta, J.F.Kennedy, Mme. Caroline Testout, Mary Maryweather, Diamond Jubilee, Peer Gynt, Caprice, Sutter's Gold, Kardinal, Crimson Glory, Erotika, Ernest H. Morse, Eminence, Mainzer Fastnacht etc.), dar și soiuri de trandafiri pitici, semiurcători și urcători colecția prezentă aici este unică în România a fost recunoscută de către The World Federation of Roşe Societies [1].

În colecție sunt incluse și soiuri de trandafiri create în România: Luchian, Foc de Tabără și Rosa bunda.

Sectorul Silvostepa Moldovei se găseşte în partea de nord a Grădinii Botanice, ocupând o suprafaţă de 13,92 hectare. Se învecinează la sud cu secţiile Flora şi Vegetaţia României şi Flora Globului, la nord şi vest cu Ferma Agricolă Copou, iar la est cu proprietăţi particulare.

Sectorul Silvostepa Moldovei urmăreşte conservarea în situ şi ex situ a principalelor tipuri de ecosisteme din silvostepa Moldovei: natural de silvostepa, natural de mlaştină (palustru) şi forestier amenajat.

Grădina Botanică din Cluj este o instituţie ştiinţifică, didactică şi educativă, subordonată Universităţii Babeş-Bolyai. Bazele acestei prestigioase instituţii au fost puse de către profesorul Alexandru Borza în 1920. Pe o suprafaţă de 14 ha, pe un teren cu configuraţie variată, potrivit pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor de pe diferite continente, sunt cultivate circa 10.000 de categorii specifice.

Grădina Botanică este împărţită în mai multe compartimente: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic şi medicinal.

Sectorul ornamental găzduieşte, în funcţie de sezon, multitudinea speciilor şi varietăţilor de plante care au calitatea de a fi, prin excelenţă, decorative.

Peste 120 de taxoni de lalele, zambile, brânduşe, narcise, sunt prezente aici în fiecare primăvară. În sezonul estival, sectorul ornamental este populat de circa 350 de varietăţi de trandafiri, precum şi de speciile şi varietăţile florilor de grădină, cunoscute şi cultivate peste tot în lume, ca plante decorative.

Sunt prezente aici peste 200 de taxoni de Tagetes, Zinnia, Callistephus, Petunia, Dahlia, Canna, Gladiolus, Ocimum, Verbena, Ipomoea şi atâtea altele.

În cadrul compartimentului fitogeografic, Orientul este reprezentat de grădina japoneză aranjată în stilul tradiţional “gyo-no-niwa” care cuprinde elemente de peisaj specifice. Flora din ţara noastră este, de asemenea, foarte bine reprezentată pentru toate regiunile geografice: câmpia şi podişul transilvan, zona Banatului, vegetaţia munţilor Carpaţi, zona Moldovei şi Olteniei, litoralul Mării Negre.

O atracţie deosebită este şi grădina romană, cunoscută şi sub denumirea de grădina lui Pliniu, dominată de statuia zeiţei Ceres şi încadrată de două sicrie veritabile descoperite în vechiul oraş roman Napoca. Aici pot fi întâlnite plante care se cultivau în oraşele romane dar şi în grădinile ţăranilor din Dacia Traiana, a căror denumire ştiinţifică poate fi regăsită în denumirea populară a unor plante de la noi.

Compartimentul sistematic este unul dintre cele mai importante ale grădinii acoperind o suprafaţă de 4 ha şi cuprinzând cele mai importante familii de plante.

De asemenea, grădina beneficiază de două sere în care se cultivă plante din zona ecuatorială, tropicală, subtropicală şi care sunt importante pentru activitatea de cercetare. Complexul mare de sere, cuprinde şase compartimente: sera cu plante acvatice, sera cu palmieri, sera cu vegetaţie din zona mediteraneană şi Australia, sera cu plante suculente, cu bromaliacee, sera cu ferigi şi orhidee.

Sectorul economic grupează plantele după modul lor de utilizare în: plante alimentare, tehnice, furajere, melifere şi tinctoriale.

Continuând tradiţia primelor grădini botanice care erau mai ales grădini de plante medicinale, Grădina Botanică clujeană deţine un sector al plantelor medicinale. Aici se cultivă atât plante de leac tradiţionale, utilizate de poporul român, cât şi cele cuprinse în Farmacopeea Română.

În cadrul grădinii mai există două zone de interes general: Herbarul şi Muzeul botanic. Herbarul conţine 655.000 de coli din toată lumea, cu valoare ştiinţifică deosebită şi care sunt mereu la dispoziţia studenţilor şi a cercetătorilor din România şi din străinătate.

Bine reprezentate sunt şi plantele de seră precum nufărul de Amazon (imagine nufăr), trestia de zahăr, papirusul, plantele de mangrove, ferigă arborescentă, plantele insectivore, eucaliptul, gimnospermul Welwitschia mirabilis, palmierul de zahăr, palmierul de ulei, cât şi inediteleplante asemănătoare pietrelor aparţinând genului Lithops, originare din Africa de Sud.

Pe baza Catalogului de seminţe, elaborat anual, Grădina Botanică „Alexandru Borza” realizează schimburi de material vegetal cu peste 400 de instituţii similare de pe toate continentele.

Grădina Botanică din Cluj-Napoca este membră a mai multor asociaţii de profil: Botanic Gardens Conservation Internaţional (BGCI), Asociaţia Grădinilor Botanice din România (AGBR) şi Plantă Europa.

Activitatea cercetătorilor Grădinii Botanice clujene s-a concretizat în participarea la numeroase granturi: program comun de cercetare a grădinilor botanice româneşti, finanţat din fonduri Tempus – Phare; 3 granturi CNCSIS – privind studiul unor arii protejate din România; grant derulat sub egida Ambasadei Olandei pentru înfiinţarea unei bănci de seminţe; grant de educaţie ecologică finanţat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă.

Grădinile Botanice sunt instituţii în care se prezintă şi se studiază colecţii de plante vii cultivate în condiţii naturale sau de seră.

    Lucrările pentru organizarea Grădinii Botanice din Jibou au început în perioada anilor 1959-1968, când V.Fati profesor de biologie, împreună cu elevii şi cadrele didactice reuşeşte să demonstreze că parcul din împrejurimile castelului Wesselenyi, unde funcţiona liceul, este potrivit pentru organizarea unei grădini botanice.

    Trebuie să menţionăm faptul, aşa cum mărturiseşte profesorul V. Fati, că vechiul parc era într-o stare jalnică, dădea evidente semne de îmbătrânire, se simţea nevoia unor ample măsuri de igienizare şi replantare.

    În acest scop a fost efectuat un studiu asupra condiţiilor pedoclimatice şi floristice sub îndrumarea şi consultarea botaniştilor vremii: Al. Borza, Ion Tarnavschi, Emil Topa, O.Raţiu, Felician Micle, ş.a. .

    Pe baza recomandărilor şi referatelor întocmite s-a elaborat memoriul de înfiinţare a Grădinii Botanice. Prin eforturi deosebite profesorul Vasile Fati obţine actul de înfiinţare şi funcţia de director în octombrie 1968.

    Grădina Botanică este situată în partea de nordest a oraşului Jibou, pe terasă a doua a râului Someş.Drumul organizării ei a fost lung şi anevoios, cu împliniri, dar şi cu neîmpliniri, a avut o istorie destul de zbuciumată.

    A fost înfiinţat pe lângă liceul din localitate.După trei ani devine unitate independentă. În perioada 1974-1990 a funcţionat sub denumirea de Staţiunea Tinerilor Naturalişti. Aceasta fiind organizată pe principiul caselor de pioneri, după revoluţie trebuia restructurată. În acest scop a fost elaborat un memoriu în baza căruia Guvernul României a aprobat înfiinţarea Centrului de Cercetări Biologice Jibou, în cadrul căruia Grădina Botanică este domeniul principal de activitate alături de cercetare, de microproducţie şi activităţi muzeistice şi acvaristice.

    În perioada 1968-1970 a fost construită prima seră de 110 m.p. prin eforturi proprii : „fundaţia la prima seră s-a turnat cu ajutorul elevilor , a personalului administrativ şi a unor cadre didactice”, remarca un martor al acelor timpuri . Au fost construite alte şase sere, destinate adăpostirii colecţiilor de plante tropicale, subtropicale şi mediteraneene, două laboratoare integrate în complexul de sere, o centrală termică.La aceste lucrări au ajutat şi muncitorii de la depoul C.F.R.

    Între anii 1978-1982, au fost construite cele două sere, acvariul şi palmarul, adevărate bijuterii arhitecturale, o construcţie spaţială cu o arhitectură de excepţie. Tot în această perioadă s-au construit serele de microproducţie în număr de şase, destinate producerii florilor tăiate şi la ghiveci în scopul valorificării lor prin punctul de la poartă.

    Paralel cu aceste realizări remarcăm eforturile specialiştilor de a dezvolta fondul de plante, mai întâi prin valorificarea celui autohton, prin donaţii ale unor grădini botanice şi prin schimburi cu alte grădini şi unităţi de profil din ţară şi străinătate.Prima donaţie a venit de la Cluj.

    După revoluţie unitatea s-a dezvoltat fără precedent, s-a construit pilotul - inima cercetării, s-au obţinut primele orhidee prin metoda culturilor „în vitro”. S-a amenajat un acvariu modern cu peste 40 de specii de peşti marini şi de apă dulce, o galerie amazoniană, o nouă grădină japoneză, sectorul sistematic.

    Grădina Botanică "Vasile Fati” este organizată pe sectoare, fiecare sector grupează plantele dintr-un anumit punct de vedere, un complex de sere colecţionare, de microproducţie şi cercetare, un acvariu, un parc zoo, o frumoasă şi modernă grădină japoneză.

    Grădina Botanică "Vasile Fati” este integrată în Asociaţia Grădinilor Botanice din România(A.G.B.R.) alături de celelalte grădini botanice. Această asociaţie s-a dezvoltat „din necesitatea de a realiza o implicare mai convingătoare a grădinilor botanice în acţiunea de conservare a diversităţii plantelor la nivel naţional şi european”

    În anul 2007 , profesorul V. Fati după o grea suferinţă, se stinge din viaţă. Până în acel moment a condus Grădina Botanică cu competenţă şi multă pasiune aproape 40 de ani, participând la toate transformările prin care a trecut unitatea. Bustul din incinta grădinii cât şi denumirea de Grădina Botanică "Vasile Fati” reprezintă o dovadă a omagiului adus de către discipolii săi, celui care a fost ctitorul acestui edificiu de cultură şi ştiinţă botanică.

    În prezent Grădina Botanică este un centru multifuncţional de educaţie, învăţământ şi cercetare. Este o bază ştiinţifică şi didactica pentru învăţământul biologic, o instituţie de educaţie a respectului pentru natură, pentru tot ce este frumos şi adevărat.

Grădina Botanică din Craiova a fost înfiinţată în anul 1952 din iniţiativă şi sub îndrumarea prof. Univ. Al. Buia (1911-1964).

Prin decizia din 29 august 1952, terenul fostului parc, 7 Noiembrie - Fântâna Jianu” a fost repartizat Institutului Agronomic din Craiova pentru amplasarea Grădinii Botanice.

Scopul înfiinţării a fost acela de a contribui, ca baza materială, la instruirea studenţilor de la facultăţile de profil (agronomie şi horticultură) din cadrul nou înfiinţatului Institut Agronomic din Craiova (1948), de lărgire a bazei de cercetare ştiinţifică a cadrelor didactice, dar şi că localizare a unui punct unde vizitatorii au posibilitatea de a cunoaşte marea variabilitate a lumii vegetale.

În dată de 13.03.2002, Colegiul Senatului Universităţii din Craiova, în semn de apreciere postumă a prof. Univ. Al. Buia, a avizat hotărârea de a atribui Grădinii Botanice numele "Al. Buia", lucru care s-a înfăptuit în ziua de 7 iunie 2002, cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la punerea pietrei de temelie a acesteia.

Grădina Botanică este amplasată în partea de sud-vest a oraşului Craiova, între străzile Constantin Lecca (Comună din Paris) - Obedeanu – Poporului – Renaşterii – Calea Severinului (N. Titulescu) – Iancu Jianu, la o altitudine de cca 99 m.s.m., latitudine N 44019’24,3” şi longitudine E 23047’17,9”.

Sectorul Sistematica plantelor este amplasat în partea centrală a Grădinii Botanice, pe o suprafaţă de aproximativ 4,5 ha.

Acesta include şi lacul de 900 m2, a cărui apă provine din pârâiaşul ce porneşte de la Fântâna Jianu, cunoscută fântână cu apă potabilă, construită în jurul anului 1800 de Hagi Stan Jianu.

Rolul Sistemului este didactic, serveşte ca baza materială studenţilor de la facultăţile de profil.

În partea de nord şi nordest Sistemul este mărginit de sectorul Provinciile floristice ale României, la sud de sectorul Ornamental, în vest de Provinciile floristice ale globului şi Plante cultivate. El este conceptul ca un mare "evantai", al cărui centru se afla la nivelul unui mic pod, la coada lacului. De aici pleacă, întocmai ca dintr-un adevărat centru genetic, toate ramurile Sistemului filogenetic al Cormofitelor.

Sectorul Provinciile Floristice Ale Globului este amplasat în partea de sud-vest a Grădinii Botanice, pe o suprafaţă de cca 4,5 ha, din care 0,3 ha luciu de apă, învecinându-se cu sectoarele: Sistematica plantelor la E, Plante cultivate şi Pepiniera la N, în partea de S-V cu străzile C-tin Lecca şi Poporului.

A fost organizat şi funcţionează cu următoarele provincii: mediteraneană, caucaziană, central-asiatică (Himalaia, Pamir, Tibet), sudest asiatică (chino-japoneză), nord-americană.

În sector se regăsesc specii de pe diferite meridiane şi continente, specii cu cerinţe ecologice foarte variate. Gruparea lor din acest sector are la baza criteriul originii şi nu criterii filogenetice.

Cadrul climatic uniform al acestui sector limitează posibilităţile de cultură ale unor specii atât de variate ca origine, astfel încât amenajarea provinciilor floristice a mers în paralel cu cea a micro şi macroreliefului şi a durat aproape 20 de ani. Materialul biologic a fost obţinut din schimburile efectuate cu cele cca 400 grădini botanice de pe cele cinci continente. Acesta acoperă zona mediteraneană, caucaziană, himalaiană, nord-americană şi parţial pe cea a Asiei de Sudest (Chino-japoneză).

În cadrul acestui sector sunt de admirat Chiparoşii de mlaştină – Taxodium distichum (L.) L.C.M. Rich. Din lungul pârâului, plantaţi cu cca 40 de ani în urmă. Considerat o „fosilă vie”, retrasă azi în nordul Americii, prin locuri mlăştinoase, o dată, în Era Terţiara, trăia şi la noi. Din lemnul lui s-a format o parte din cărbunele de pământ exploatat la Petroşani.

Sectorul Ornamental se întinde de la intrarea principală în Grădina botanică, în lungul celor două alei ale Grădinii, cuprinzând şi parterul din spatele serelor, până la intersectarea cu sectorul Sistematica plantelor, pe o suprafaţă de 0,2 ha, se întinde Sectorul Ornamental.

Sectorul Ornamental, pe lângă asigurarea pe tot parcursul sezonului de vegetaţie a unei colecţii bogate şi variate de plante de decor, oferă posibilitatea instruirii studenţilor în toate etapele de cultură a plantelor decorative: producerea de răsaduri, plantarea acestora, întreţinerea etc.

Deţine cu preponderenta specii ornamentale anuale, bienale şi perene din numeroase familii botanice, care incita prin bogăţia de flori ale căror forme şi culori se schimbă după sezon, de primăvară timpuriu până toamna la sosirea brumelor. Majoritatea sunt specii foarte puţin pretenţioase la sol şi climă, preferând plantarea pe terenuri expuse la soare sau cel mult semiumbra. Înmulţirea acestora se face prin seminţe cât şi vegetativ, prin butaşi sau rizomi.

La începutul primăverii sunt de remarcat specii că: Hyacinthus orientalis, Viola odorata, Tulipa gesneriana, Narcissus poeticus, N. x incomparabilis, N. pseudonarcissus, Fritillaria imperialis etc.

La începutul lunii mai în plină înflorire se afla: Viola x wittrockiana, Myosotis sylvatica, Begonia semperflorens, Senecio bicolor, Lobularia maritimă, Cheiranthus cheiri, Mathiola incana, Paeonia peregrina, Consolida ajacis Tropaeolum majus etc.

Pe la jumătatea lunii mai decorul de primăvară se schimbă fiind înlocuit cu plante pregătite cu mult timp înainte în sera înmulţitor şi răsadniţe.

Pe lângă colecţiile de plante erbacee specifice, sectorul cuprinde şi grupe de plante lemnoase, aici putând fi întâlnite exemplare aparţinând familiilor: Hippocastanaceae, Cupressaceae, Hydrangeaceae, Rosaceae, Oleaceae, Caprifoliaceae. Ele vin să completeze tabloul plantelor ornamentale din sector, fiind impunătoare atât prin portul lor cât şi prin bogăţia de frunze şi flori prezente pe tot parcursul anului.

Sectorul Plante Cultivate este amplasat în partea de nordvest a Grădinii Botanice, pe o suprafaţă de circa 2 ha. Amplasarea acestui sector, în continuarea Sistemului, a vrut să evidenţieze originea plantelor cultivate din speciile spontane, în urma unui proces îndelungat de selecţie şi ameliorare efectuat de om.

Este un sector extrem de util pentru pregătirea studenţilor de la toate secţiile facultăţilor de profil, dar şi pentru elevi sau pentru cei interesaţi în cunoaşterea plantelor cultivate, a utilizării acestora sau a tehnologiei lor de cultură.

Lucrările practice cu studenţii de la facultăţile de profil s-au desfăşurat de-a lungul anilor în secţiile acestui sector, unde se găsesc majoritatea speciilor, subspeciilor sau cultivărilor studiate la disciplinele de specialitate

Sectorul Rosariu este amplasat pe o suprafaţă de 0,2 ha între sere şi sediul administrativ al Grădinii.

Acesta reuneşte numeroase culturi de trandafiri, foarte variaţi că habitus şi dimensiuni, culori şi arome ale florilor.

Pepiniera este amplasată în partea de vest a Grădinii Botanice din Craiova, pe o suprafaţă de 1,5 ha. Terenul este compartimentat şi speciile sunt grupate după criterii taxonomice, ecologice etc.

Înmulţirea speciilor se face după metode clasice: prin seminţe, altoire, butăşire, marcotaj etc.

Sectorul a fost reorganizat după principii ştiinţifice, parcelat, iar în parcele se cultivă separat răşinoase şi foioase, specii arbustive şi arborescente.

De asemenea, un alt obiectiv al acestui sector este urmărirea şi studiul fenologiei plantelor lemnoase (începând cu germinarea seminţelor, apariţia protofilelor, a nomofilelor, înflorirea, fructificarea, căderea frunzelor, a fructelor şi seminţelor).

În pepiniera se execută altoiri, butăşiri, marcotaje etc.

Serele sunt amplasate în apropierea sediului administrativ, încadrate de Rosariu şi Sectorul Ornamental.

Au o suprafaţă de cca 750 m2, structurate pe patru compartimente:

Este sera cu înălţimea cea mai mare (7 m) şi adăposteşte colecţii de plante înalte. Aici sunt bine reprezentate familiile: Palmae (Chamaerops humilis L, Caryota mitis Lour, Phoenix dactylifera L, Trachycarpus fortunei (H. Wendl.) H. Wendl. et Drude, Washingtonia robustă H. Wendl, W. filifera H. Wendl, Archontophoenix cunninghamiana H. Wendl et Drude, Butia capitată Becc, B. eriospatha Becc, Howea belmoreana Becc, Livistonia australis Mart. S.a.), Oleaceae (Olea europaea L.), Moraceae (specii de Ficus), Musaceae (Musa sapientum L, Strelitzia nicolai Regel et Koern, S. reginae Banks.), Myrsinaceae (Myrsine africană L.) Lauraceae (Persea sp., Cinnamonum sp.), Araliaceae, Solanaceae, s.a.

Reprezentată printr-un singur compartiment - are o suprafaţă de 198 m2. Conţine colecţia de plante suculente din familiile: Aizoaceae, Apocynaceae, Asclepiadaceae, Cactaceae, Asteraceae, Crassulaceae, Euphorbiaceae, Geraniaceae, Vitaceae, Agavaceae, Amaryllidacaea, Liliaceae.

Are două compartimente: al epifitelor (unde sunt adăpostite plante din familiile: Bromeliaceae, Orchidaceae, Araceae şi ferigi din familia Polypodiaceae) şi următorul compartiment grupează plante din diferite familii botanice.

Compartimentata pentru a servi producerii răsadurilor de plante şi/sau materialului de înlocuire necesar diferitelor sectoare ale grădinii.

Sectorul Provinciile floristice ale României se întinde pe o suprafaţă de cca 3,5 ha şi este amplasat în partea de nord, nordest şi est a Grădinii Botanice.

Acest sector a fost realizat în ideea de a reuni formaţiuni vegetale de specii erbacee şi lemnoase caracteristice provinciilor istorice ale României: Oltenia, Banatul, Moldova, Transilvania şi Dobrogea. Prin amenajarea reliefului pe orizontală şi verticală s-a urmărit crearea condiţiilor ecologice necesare speciilor vegetale.

Ţinându-se seama de configuraţia sectorului amenajat, şi mai ales de avantajul Grădinii de a fi traversată de la E la V de un pârâiaş cu un debit suficient pentru a răspunde cerinţelor, pe traseul acestuia au fost amenajate două lacuri cu specii acvatice din familiile: Nymphaeaceae, Ceratophyllaceae, Potamogetonaceae etc.

Sectorul este subîmpărţit în mai multe subsectoare

Parcul dendrologic Hemeiuş este situat pe valea Bistriţei, la o distanţă de circa 10 kilometri de municipiul Bacău. A fost înfiinţat în anul 1880 şi este întins pe 49 de hectare. Specialistul german Cristian Adolf s-a preocupat de înnobilarea speciilor de răşinoase, atât în colecţie cât şi în pădurile domeniului, După 1885 au început să fie introduse noi specii de foioase dar şi specii indigene, acţiune care a continuat până în 1913. După anul 1955, când acest parc trece în proprietatea Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice, au fost luate măsuri de întreţinere şi refacere, iar unitatea a devenit o bază de cercetare mai ales pentru climatizarea speciilor exotice de interes forestier. Arboretumul Hemeiuş reprezintă o valoroasă colecţie dendrologică. Dintre răşinoase sunt întâlnite 178 specii, care provin din America de Nord – 76 de specii, din Asia – 50 de specii şi din Europa – 48 de specii. Originalitatea acestui arboretum este dată de compoziţia lui, cu specii foioase mature, de plop alb cu diametrul de peste 2 metri şi înălţime de peste 40 metri sau grupul de opt fraţi cu înălţimi de peste 42 metri şi diametrul de peste 1 metru.

Comună Hemeiuş face parte din Bazinul hidrografic al răului Bistriţa, în prezent fiind sistematizat prin lacurile de acumulare din sistemul hidroenergetic de pe acest rău. Localitatea este situată în apropierea Judeţului Bacău.

Principala atracţie a comunei este Parcul Dendrologic ce ocupa o suprafaţă de aproximativ 50 de hectare şi adăposteşte peste 1300 de specii de arbori şi arbuşti. Dendrologia este o ramură a botanicii care se ocupă cu studiul arborilor şi arbuştilor.

În acest parc se regăseşte cea mai mare colecţie de trandafiri din România, după cum susţine Direcţia Silvică din Bacău care spune că Parcul Dendrologic deţine 600 de specii şi 1500 de fire de trandafiri.

Originalitatea acestui parc este dată şi de stilul peisagistic, de formă, dimensiunea şi cromatica speciilor, dar şi a edificiilor construite.

În acest parc poate fi vizitat şi Castelul Roşu, cunoscut şi după numele Clădirea Roşie. Acesta a fost construit în anul 1864 şi oferă mediului înconjurător un aspect medieval de o frumuseţe rară.

De asemenea, aici se mai afla un al doilea parc ce datează de puţină vreme şi care aduce renume comunei Hemeiuş – Parcul Industrial Tehnologic Hemeiuş.

Originalitatea parcului Hemeiuş este dată de stilul peisagistic, de edificiile construite, de compoziţia, formă, dimensiunile şi cromatica speciilor şi mai puţin de relief. Stilul în care este realizat este cel englezesc, cu alei curbe ce includ suprafeţe cu arboret alternând cu poieni (pajişti). Clădirea principală, Clădirea roşie sau Castelul Roşu, construită în anul 1864, într-un stil nedefinit (amestecuri de stiluri romano-gotic, veneţian şi brâncovenesc) este zidită din blocuri de gresie şi din cărămidă aparenta, ornată cu sculpturi pe stâlpii de gresie de la balcoane, arcadele ferestrelor şi ale turnului, construcţie ce dă un aspect medieval mediului înconjurător. Clădirea este înregistrată la Oficiul de patrimoniu al Direcţiei de Cultură Bacău. Datorită ridicării nivelului apei freatice, ca urmare a construirii lacului de acumulare de pe râul Bistriţa, s-a amenajat în anul 1968, un lac, într-o denivelare a terenului, în care îşi oglindesc siluetele plopi seculari. În parcul de la Hemeiuş au fost turnate cadre pentru filmul “Dumbrava minunată, făcut dup romanul scriitorului Mihail Sadoveanu. La Hemeiuş sunt locurile pe unde rătăcea Lizucă, eroina filmului, împreună cu prietenul ei, Patrocle.

În parcul de la Hemeiuş, începând cu sfârşitul iernii, zumzetul albinelor îţi aminteşte că primăvara este aproape după buzunarele lor pline cu polen cules de pe gingaşii amenţi de alun şi arin. Apoi, galbenul florilor de corn şi hamamelis îmbracă pădurea în raze aurii şi luminează poienile. Primăvara a intrat în toate drepturile ei, anunţându-şi prezenţa prin gingaşele flori ale magnoliei albe, magnoliei cu cupele violete, încărcate ca un candelabru cu flori discret parfumate. În plantaţiile de larice, pini şi molid, norul gălbui al grăunciorilor de polen îşi caută consoarta spre înaltul cerului, pentru a aduce rodul mult aşteptat prin transformarea florilor în conuri. Câtă frumuseţe exprima movul florilor divers nuanţate ale speciilor de liliac şi paulovnie, dar şi alb-roziul florilor de castani şi catalpa. Cât parfum suav te îmbăta la trecerea pe sub salcâmi, glădiţe şi tei. În poienile înierbate îşi etalează siluetele brazii şi molizii argintii, chiparosul de California şi de baltă, criptomeria, ienuperii, zedele, arborele vieţii, pinii, stejarii, plopii. În tufişuri se aude foşnetul mierlei ce îşi reînnoieşte cuibul pentru noua generaţie, cucul anunţa că şi cireşii au înflorit, iar privighetoarea da concerte în cinstea naturii pline de viaţă. Vara, cromatica florilor de trandafiri (300 varietăţi în rozarium) bucura privirea vizitatorilor, admiratori ai frumosului de Emeraude d’or, Apoge’e, Epoca, Luchian, Foc de tabără, Schneewtchen, Peace, Golden dawn, Silver star, Simphonie albă.

Pajiştea este un covor feeric presărat cu flori, care te îndeamnă la visare şi promenadă, dar şi să respiri adânc parfumul discret al pământului ce clocoteşte de viaţă. Spaţiile libere dintre plante din colecţie, acoperite cu vegetaţie ierbacee din familia gramineelor ca: Poa, Trisetum, Setaria, Melica, Bromus, Festuca, sunt înveselite de albul florilor de aglica, ochiul boului, părăluţe, trifoi, fragi, de galbenul florilor de ghizdei, galbenusi, păpădie, ciuboţica cucului, gălbenele, sânziene, de rozul garofiţelor, de albastrul florilor de nu-mă-uita, inut şi şopârliţa, de violetul florilor de muşcatul dracului şi clopoţei, iar pe marginea pădurii, florile de viorele şi toporaşi. Dar pădurea şi-a ţesut în covorul ei fermecat floarea paştelui, viorele, brebenei, mierea ursului şi gingaşele lăcrămioare şi lacramite, ce dau un aspect de sărbătoare parcului. Ce plăcută e umbra platanilor cu cerceii lor verzi-gălbui şi a tulipierului cu cupele lui galbene.

Toamna cerceilor roşii de salba, colorează treptat frunzele verzi în galben-roscatul oţetarului,a stejarului roşu, chiparosului de baltă, ca apoi, vijelioasă, să dezbrace toate aceste fiinţe fără glas de hainele lor împărăteşti. Chiar şi iarna, atunci când moare şi ultima floare târzie de Hamamelis, îmbrăcând cu promoroaca şi blană albă, ramurile, florile şi frunzele moarte ce acoperă pământul viaţa locuitorilor parcului pare a continua prin răşinoasele veşnic verzi, a tufelor de vâsc alb de pe ramurile foioaselor ce dau o notă de prospeţime albului imaculat al zăpezii. Indiferent din perioada din an, statornica lui frumuseţe ştie să-ţi cheme privirea, să o retină şi să o îndrepte apoi spre alte frumuseţi.

Grădina Botanică din Galaţi este situată pe malul stâng al Dunării. A fost înfiinţată în 1992. Grădina Botanică este parte componentă a Complexului Muzeal de ştiinţe ale Naturii. Prima plantare s-a efectuat în 1994.

Grădina Botanică din Complexul Muzeal de ştiinţele Naturii din Galaţi este una dintre cele mai tinere grădini botanice de pe teritoriul României. În urmă cu mai puţin de 20 de ani, pe locul actualei grădini se afla doar o groapă de gunoi; astăzi, grădina botanică acoperă o suprafaţă de 18 hectare, adăpostind peste 260.000 de exemplare de arbori, arbuşti şi flori.

Dintre cele 1542 de specii găzduite în spaţiile Grădinii Botanice din Galaţi, unele aparţin unor plante foarte rare sau pe cale de dispariţie.

Până acum adăposteşte peste 2.500 taxoni. Au fost deja organizate colecţia de citrice, rozariul şi grădina japoneză. În 2002 au fost incluse în circuitul public cei 25.000 m2 de seră cu palmieri. În 1996 a fost elaborat şi tipărit primul catalog de seminţe cu contribuţia specialiştilor din această instituţie.

Grădina Botanică este împărţită în şase sectoare: cel ornamental, sectorul” Flora şi vegetaţia României”, sere, sectorul plantelor utile, Rosarium,” Flora Globului”.

Una dintre atracţiile Grădinii Botanice din Galaţi este grădina japoneză, amplasată în sectorul” Flora Globului”, construită după regulile arhitecturii peisagistice tipice pentru o astfel de grădină: prezenta insulei în mijlocul lacului populat de peşti exotici, aranjamentul de pietre” pasul de pisică”, pinul simbolic.

Pădurea de conifere din spatiile grădinii este unică în România datorită altitudinii neobişnuit de scăzute la care se află ea amplasată, cu un număr de 200 de molizi şi 40 de brazi.

Sectorul” Rosarium” adăposteşte câteva zeci de mii de trandafiri din 400 de soiuri, precum şi alte plante, arbori şi arbuşti foarte rari.

Grădina Botanică Galaţi îşi păstrează porţile deschise vizitatorilor pe tot timpul anului, fiecare sezon având farmecul său specific prin varietatea de plante adăpostite în sectoarele grădinii.

Situată în vatra comunei Macea, având o latură a perimetrului sau spre exterior, Grădina Botanică a Universităţii de Vest "Vasile Goldiş" din Arad se întinde pe o suprafaţă de 21,5 ha şi se constituie ca o importantă bază didactică şi de cercetare pentru studenţii şi corpul didactic de la facultăţile de profil ale Universităţii.

Nu se cunosc izvoare scrise cu privire la început lucrărilor de amenajare a acestui colţ de natură. Singurele dovezi care-i atestau vechimea au fost un exemplar de stejar de Caucaz (Quercus macranthera Fisch. et Mey.), un exemplar de gorun cu frunzele alungite (Quercus petraea (Mattuschka) Liebl.' Mespilifolia'), un exemplar monumental de stejar roşu (Quercus rubra L.), exemplare care au dispărut, primele două uscându-se în urmă cu câţiva ani, iar ultimul fiind extras ilegal în 1965, deşi la vremea respectivă era considerat ca fiind cel mai gros exemplar de Quercus rubra din tară. Se menţin din acea perioadă cinci exemplare de tisă (Taxus baccata L.) şi şase exemplare de stejar (Quercus robur L.) a căror vârstă este de cca. 300 de ani.

Prezenţa unor specii spontane, caracteristice ecosistemelor forestiere naturale din zona de câmpie, cum ar fi stejarul (Quercus robur L.), frasinul (Fraxinus excelsior L.), salba moale (Euonymus europaeus L.), leurda (Allium ursinum L.) şi altele indică faptul că parcul, actualmente grădină botanică, s-a dezvoltat prin amenajarea unei păduri naturale.

Primele încercări de amenajare s-au făcut, probabil, după 1724, odată cu construirea la Macea, în incinta actualei grădini, a unui conac nobiliar, din iniţiativa lui Mihai Cernovici.

Un nepot al lui Mihai, Pavel Cernovici începe construirea unui castel, în jurul anului 1820, construcţie care va dură aproape un sfert de veac. Fiul său, Petru Cernovici, în vârstă de 10 ani, va vedea cum se înaltă viitoarea lui reşedinţa, de care va fi atât de legat în deceniile de după moartea tatălui său (1940).

Din această perioadă datează, în Grădină, două exemplare femele de arborele pagodelor (Ginkgo biloba L.), şapte exemplare de castan porcesc (Aesculus hippocastanum L.) şi unsprezece de platan (Platanus x acerifolia (Ait.) Willd.).

Petru Cernovici, ultimul proprietar, al familiei sale, la Macea, se vede nevoit să-şi vândă proprietăţile de la Macea familiei Karolyi, care, în perioada 1862-1886, construieşte cea de-a doua aripă a castelului, mult mai amplă, clădirea primind înfăţişarea de astăzi.

Gyula Karolyi, fiul lui Tibor, s-a ocupat mult mai intens de amenajarea şi extinderea suprafeţei ocupate de parc. Au fost introduse numeroase specii de arbori şi arbuşti ornamentali.

Între anii 1900-1902, acesta îl angajează pe cunoscutul grădinar, Josif Prohaska, sub îndrumarea căruia s-a amenajat bazinul, cu fântână arteziană, din faţa castelului, terenul de tenis, ronduri cu flori, se extinde reteua de alei şi se introduc specii noi. În acea perioadă castelul era îmbrăcat în liană lemnoasă numită trâmbită (Campsis radicans (L.) Seemann).

În anul 1935 parcul şi castelul ajung în proprietatea lui Adam Iancu din Curtici, care defrişează o suprafaţă de pădure de cca. 10 ha.

Perioada dintre anii 1935-1968, s-a dovedit a fi una foarte critică pentru parc, factorul antropic punându-şi o amprentă negativă asupra acestuia.

Din 1968 încep să fie luate măsuri de protecţie şi amenajare a parcului, acesta primeşte statutul de "Parc dendrologic"şi, sub îndrumarea profesorului Pavel Covaci, se reface reţeaua de alei, se înfiinţează pepiniera, o seră înmulţitor, se grupează întreaga colecţie pe sectoare şi începe activitatea de introducere de noi specii de arbori, arbuşti şi plante floricole.

Inventarul realizat în 1968, a scos în evidentă prezenta în parc a plantelor lemnoase aparţinând la 68 de specii. Pe lângă speciile cu caracter spontan şi subspontan, inventarul cuprinde şi specii exotice cum ar fi de exemplu sâmbovina americană (Celtis occidentalis L.), care la Macea s-a aclimatizat foarte bine comportându-se ca o specie locală, arborele pagodelor (Ginkgo biloba L.), Koelreuteria paniculata Laxm, ienupărul de Virginia (Juniperus virginiana L.) şi altele, precum şi unele cultivaruri ale unor specii autohtone (Quercus petraea (Mattuschka) Liebl.' Mespilifolia', Fraxinus excelsior L. 'Diversifolia', Sophora japonica L. 'Pendula').

Începând cu anul 1990, parcul şi castelul se află sub coordonarea ştiinţifică şi în administrarea Universităţii de Vest "Vasile Goldiş" din Arad, primind în 1994 statutul de Grădină Botanică.

În prezent Grădina Botanică Macea este membră a Asociaţiei Grădinilor Botanice din România. Sunt cultivate în Grădină peste 2000 de specii de arbori şi arbuşti şi cca. 500 de specii ierboase din diferite categorii. Predomină speciile lemnoase deoarece preocupările personalului Grădinii au fost axate în acest sens.

Deşi amenajată ca un tot unitar, se evidenţiază totuşi trei părti distincte. Prima parte are o suprafaţă de cca.10 ha, în care se găsesc diverse amenajări destinate publicului larg. Cea de-a doua ocupă 3,5 ha şi cuprinde Colecţia dendrologică, de o mare valoare ştiinţifică, destinată specialiştilor în domeniu. Accesul publicului larg în acest sector se face numai în grupuri, sub îndrumarea unui ghid. Ultima parte, ocupă o suprafaţă de cca. 8 ha, şi cuprinde porţiuni cu vegetaţie forestieră, speciile lemnoase predominante fiind: stejarul, salcâmul, arţarul, stejarul roşu, sâmbovina americană şi altele.

Încă de la intrare vizitatorul este fascinat de măreţia unui exemplar de stejar (Quercus robur L.) cu vârsta de cca. 300 de ani, declarat că "Stejarul Unirii" în luna iunie 2003.

În partea dreaptă se află Alpinariul, amenajat începând din primăvara anului 1986. Sunt cultivate aici plante specifice zonei montane şi alpine. Dintre rarităţile întâlnite amintim: floarea de colţ (Leontopodium alpinum Cass.), garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus Schott et Kotschy), Dianthus spiculifolius Schur, ochiul boului (Aster alpinus L.), jneapănul (Pinus mugo Turra) şi multe alte specii. În apropiere se află un exemplar de arbore de mătase (Albizia julibrissin Durazz.), originar din Asia de SV, care înfloreşte toată vara şi încântă prin frumuseţea şi bogăţia florilor sale roz. Înrudit cu el este salcâmul roşu (Robinia hispida L.), un arbust aflat lângă aleea principală, care atrage atenţia atunci când este înflorit.

Aleea principală a Grădinii este mărginită de gardurii vii de cimişir (Buxus sempervirens L.), de exemplare de cireş japonez (Prunus serrulata Lindl. 'Kiku-shidare Sakura') cu ramuri pendenţe şi cu flori roz învolte care se deschid în luna mai. Din loc în loc aleea este întreruptă de ronduri cu flori. În partea stângă se află două exemplare de cedru algerian (Cedrus atlantica (Endl.) Carriere) cu portul falnic iar în faţa lor o colecţie care grupează specii şi soiuri de stânjenei (Iris sp.).

Continuând traseul de vizitare se întâlnesc numeroase alte specii atât lemnoase cât şi ierboase. Dintre cele mai interesante amintim: Abies pinsapo Boiss, Cunninghamia lanceolata Hook.F., Davidia involucrata Baill, Ilex x altaclarensis Dallim.. O bogată colecţie de bujori lemnoşi şi ierboşi (Paeonia sp.) amplasată în partea dreaptă a aleii principale, aduce o pată de culoare, în lunile de primăvară când aceştia sunt înfloriţi.

Rând pe rând pot fi descoperite, în Grădină, lucrările realizate în 1988, când s-a organizat la Macea prima ediţie a unei tabere de sculptură monumentală în piatră. Dintre acestea "Flora" realizată de Dumitru Pâinea din Arad, lucrare plină de expresivitate, ce evocă un străvechi personaj protector al lumii vegetale, se află plasată la intersecţia mai multor alei.

În faţa castelului se află expus bustul lui Vasile Goldis, mentorul spiritual al Universităţii de Vest "Vasile Goldis" din Arad.

De asemenea în Grădină se află şi statuia lui Mihai Eminescu, o lucrare turnată, de mari proporţii, realizată cu mare sensibilitate de sculptorul Pavel Mercea din Bucureşti, originar din Macea. De acelaşi autor sunt realizate şi cele 6 busturi ale poeţilor ardeleni, busturi care încadrează statuia marelui poet, precum şi monumentul "Gelu, Glad şi Menumorut" amplasat în scuarul din fata Grădinii Botanice.

În dreapta statuii "Flora" se află un grup de laur (Ilex aquifolium L.), specie ocrotită ca monument al naturii, care în ţara noastră creşte în mod natural numai la Zimbru, comună Gurahonţ, judeţul Arad şi care impresionează atât prin port, prin frunzişul său veşnic verde cât şi prin fructele sale roşii ce se găsesc pe exemplarele femele.

Apoi se ajunge la sectorul plantelor ornamentale floricole, care sunt grupate după originea lor geografică şi care bineînţeles, în perioada de vegetaţie, au o mare atracţie asupra vizitatorului. Colecţia a fost înfiinţată în 1984, extinsă pe parcurs şi în prezent ocupă o suprafaţă de 0,2 ha şi cuprinde cca. 240 de specii floricole. Dintre rarităţile cultivate aici amintim: Eremurus himalaicus Baker, Heracleum mantegazzianum Şom. et Lev, Paeonia tenuifolia L, Rodgersia aesculifolia Batal..

Urmează colecţiile de plante toxice, tinctoriale, medicinale şi aromatice. Acestea deservesc atât studentul şi elevul care învaţa botanica cât şi publicul larg, dornic să pătrundă în acest univers al plantelor, dornic să cunoască o plantă medicinală pentru a şti mai apoi s-o recolteze din natură pentru nevoi proprii, dornic să cunoască plantele care conţin toxine pentru a le evita. Între plantele toxice cultivate aici se află: mătrăguna (Atropa belladonna L.), mutulică (Scopolia carniolica Jacq.), degeţelul roşu (Digitalis purpurea L.), Mandragora officinarum L. Rhus toxicodendron L. şi alte specii. Colecţia de plante medicinale cuprinde cca.90 de specii, dintre care mai reprezentative sunt: angelica (Angelica archangelica L.), coriandru (Coriandrum sativum L.), cruşânul (Frangula alnus Miller), lemnul dulce (Glycyrhriza glabra L.), salvia medicinală (Salvia officinalis L.), etc..

Intrăm în "Legenda", sector amenajat pe o suprafaţă de 0,5 ha, un sector luminos, care vine cu unele amenajări pe gustul copiilor, fiind realizate, prin tunderea plastică a unor arbuşti (Buxus, Thuja), personaje din poveştile şi basmele cunoscute de copii, cum ar fi: "Capra cu trei iezi", "Soacra cu trei nurori", "Făt-Frumos din lacrimă" şi din balada "Mioriţa". Unele amenajări cum sunt Monumentul de la Adamclisi, Piramidele, Sfinxul, Templul antic, ne duc cu gândul la lecţiile de istorie. În centrul acestui sector se află un exemplar de salcâm piramidal (Robinia pseudoacacia L.'Pyramidalis'), împrejurul căruia s-a amenajat un frumos rond de flori, bordurat cu Buxus. Sunt cultivate aici, pe lângă altele, macul de California (Eschscholzia californica Cham.), Oenothera missouriensis Sim, specii de Solidago şi tufe de trandafiri. Dendrologul poate observa în acest sector mai multe raritaţi cum ar fi: chiparosul de Arizona (Cupressus arizonica Greene. Not Hort.), Metasequoia glyptostroboides Hu & Cheng, Liquidambar styraciflua L. şi unele specii de Magnolia.

Se trece apoi în "Poiana Eminescu", sector care cuprinde amenajări legate de creaţia marelui nostru poet naţional, dintre care amintim: "Aleea cu plopii fără soţ", trei momente din poemul "Luceafărul" redate cu ajutorul plantelor prin tundere, un pâlc de mesteceni care aminteşte de "Pădurea de argint". Această poiană este încadrată de doi tei monumentali, arbore iubit şi cântat de poet.

Colecţia dendrologică, este sectorul cel mai reprezentativ şi mai valoros din punct de vedere ştiinţific. Înfiinţat în 1969, pe o suprafaţă de 3,5 ha, grupează pe de o parte plantele lemnoase (arbori, arbuşti şi liane lemnoase) după originea lor fitogeografică (America de Nord, Asia, Europa, România), iar pe de altă parte urmărind ordinea filogenetică a speciilor. Sectorul se adresează în special dendrologilor şi botaniştilor. Grădina Botanică Universitară Macea se mândreşte cu una dintre cele mai bogate colecţii de plante lemnoase din România. Ca raritaţi pentru dendroflora tării noastre, cultivate în Grădină şi citate în literatura curentă de specialitate numai de la Macea se pot cita: Actinidia kolomikta (Maxim.et Rupr.) Maxim, Alangium chinense (Lour.) Harms, Liriodendron chinense (Hemsl.) Sârg, Acer carpinifolium S. et Z, Acer leucoderme Small, Paliurus hemsleyana Rehd, Platycarya strobilacea S. et Z, Quercus fabri Hance, Sinojakia rehderiana Hu şi listă ar putea continua, numărul acestora depăşind 100 de taxoni.

Colecţia este interesantă şi pentru nespecialişti ea având multe valente ornamentale tot timpul anului, iarna impresionând în special grupurile de răşinoase, arborii şi arbuşti cu fructe viu colorate, primăvara poposeşte încărcată de flori, mai ales în zona rosaceelor; vara, colecţia are un farmec aparte, însă toamna este cu totul specială, exemplarele diverse de stejari (Quercus sp.), Liquidambar styraciflua şi multe alte exemplare îşi colorează frumos frunzişul parcă întrecându-se între ele.

Făcând cale întoarsă se trece prin sectorul plantelor lemnoase ornamentale, loc unde sunt cultivaţi arbori, arbuşti şi liane din specii şi varietăţi cu un pronunţat caracter decorativ aparţinând la diferite categorii dintre care amintim: plante lemnoase cu frunziş aureo-variegat (Thuja occidentalis L. 'Aurea', Chamaecyparis lawsoniana Parl.'Allumii Gold', Physocarpus opulifolius L.'Luteus', Viburnum lantana L.'Aurea', etc.), cu frunziş roşiatic (Berberis thunbergii DC. 'Atropurpurea', Corylus maximă Mill.'Purpurea', Cotinus coggygria Scop. 'Purpureus', etc.), cu frunziş argenteo-variegat, cu frunziş persistent, cu coroană columnar-piramidală, cu coroană globulară, cu coroana plângătoare, cu ramuri torsionate (Salix matsudana Koidz. 'Tortuosa', Corylus avellana L.'Contorta', Robinia pseudoacacia L. 'Tortuosa', etc.), forme pitice, etc.

Apreciat în special de publicul tânăr este colţul Zoo, unde întâlnim păunul, diverse specii de fazani, rate, porumbei, broaşte ţestoase şi alte animale. Trecem pe lângă cel mai gros arbore din Grădină, un exemplar monumental de platan (Platanus x acerifolia (Ait.) Willd.), care are diametru de bază al trunchiului de 175 cm, dar la care, din păcate, s-au rupt o parte din ramurile superioare.

Ajungem în dreptul clădirii-laborator, în jurul căreia s-a amenajat pepiniera pe o suprafaţă de 0,5 ha, unde se află şi sera-înmultitor precum şi un punct meteo. în faţa clădirii vegetează un exemplar de bananier (Musa sp.), care peste iarnă este protejat cu material vegetal, iar în sezonul de vegetaţie încântă prin frunzişul său deosebit.

În apropiere sunt cultivate şi unele specii mai sensibile, în special la temperaturile scăzute din timpul iernii, fiind originare din zona mediteraneană, precum şi o interesantă colecţie de Rhododendron.

În luna mai sunt înflorite la Macea magnoliile. Grădina are o colecţie de 19 specii ale căror flori sunt deosebit de frumoase.

Spre final se poate vizita Muzeul Botanic al Grădinii, care este amenajat în fostul pavilion de vânătoare din apropierea Castelului şi are o suprafaţă expoziţionala de 290 mp. Piesele şi colecţiile principale din Muzeul Grădinii Botanice Universitare Macea sunt: herbarul, colecţia de Myxomicete, colecţia de seminţe, colecţia de conuri, tulpini şi ramuri în secţiuni, fragmente de rădăcini şi tulpini de diferite forme, tulpini deformate, colecţie de ramuri cu spini, colecţie de cuiburi, fotografii cu păsări, tablouri cu diferite plante, etc.

Herbarul cuprinde câteva mii de coli cu material botanic provenit cu preponderentă din zonele floristice ale Aradului şi Bihorului, dar şi din alte zone ale tării. Amintim de asemenea că foarte multe dintre speciile ierborizate provin din flora lemnoasă şi ierboasă spontană şi cultivată a Grădinii Botanice.

Menţionăm cu satisfacţie că herbarul Grădinii Botanice Macea dispune şi de o colecţie de plante colectate şi determinate de către renumitul botanist SIMONKAI L, care a studiat şi botanizat speciile de plante din Câmpia Aradului şi care a lăsat opere de referinţă botanică pentru această zonă floristică a tării noastre. Herbarul lui SIMONKAI L, se înscrie ca unul dintre herbarele cele mai vechi din România, plantele fiind botanizate între anii 1860-1867 şi 1880-1893.

Muzeul Etnografic a fost înfiinţat în 1993 şi are o suprafaţă expoziţionala de 85 mp. Obiectele expuse şi mobilierul existent au fost procurate de prof. Dimitrie Grama din Macea.

Majoritatea obiectelor au fost donate de locuitorii comunei iar o parte dintre ele au fost obţinute prin donaţie de la prof. D. Schemmel. Spaţiul de expunere este asigurat de Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" din Arad

În prezent prin modul de organizare şi prin colecţiile vegetale pe care le are, Grădina Botanică Universitară din Macea, se constituie ca un important obiectiv ştiinţific, cultural-educativ şi de agrement, o adevărată bază didactică şi de cercetare pentru studenţii Universităţii de Vest "Vasile Goldiş"din Arad, un obiectiv cu deschidere spre publicul larg.

Grădina botanică universitară este situată în judeţul Arad, comună Macea şi are o suprafaţă de 20,5 ha. Localitate străveche, atestata documentar încă din anul 1380 Macea este situată în plină câmpie, la 23 km de municipiul Arad şi 5 km de oraşul Curtici.

Grădina Botanică a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş este parte integrantă a „laboratoarelor” Facultăţii de Farmacie, fiind împărţită în trei sectoare horti dendricole importante:

       Parcul dendrologic împreuna cu sera de producţie

       Grădina Botanică

       Grădina de Plante Medicinale.

   Parcul dendrologic este amplasat în faţa clădirii universităţii şi în împrejurimile acesteia, având o suprafaţă de ± 2 ha. Scopul înfiinţării lui a fost cel de instruire şi educare a studenţilor farmacişti, de a cunoaşte numeroase specii erbacee şi lemnoase, de a cultiva interesul şi gustul pentru frumos. De-a lungul anilor colecţia dendrologică s-a îmbogăţit,astăzi numărând peste 200 taxoni vegetali.

   Grădina de Plante Medicinale, cu o suprafaţă de circa 6 000 m 2, este considerată printre grădinile de plante medicinale universitare relativ mari din europa. Este împărţită în 8 etaje, iar acestea în 35-38 de straturi în care cresc cca. 250 de taxoni vegetali. În perimetrul grădinii este amplasată o seră ce asigură materialul vegetal necesar straturilor din grădină, dar adăposteşte şi plantele care nu rezistă iernilor din zona noastră.

   Studenţii, dar şi cursanţii din cadrul pregătirii postuniversitare în domeniul fitoterapiei,homeopatiei sau aromoterapiei, au posibilitatea de a cunoaşte şi studia plantele medicinale, de la răsărire până la fructificare.

   Grădina de plante medicinale asigura materia primă pentru cercetări fito chimice,farmacologice şi clinice. Studenţii şi doctoranzii îşi pot recolta şi/sau cultiva plante luate în studiu în vederea elaborării lucrărilor de diplomă, respectiv a tezelor de doctorat. Studiul farmaco gnostic, fito chimic şi farmacologic al speciilor ameliorate sau aclimatizate în grădină a constituit tema unui număr impresionant de teze de doctorat.

   Grădina botanică oferă învăţământului superior farmaceutic o serie de facilităţi neîntâlnite în alte centre universitare din ţară. Ea are în primul rând un rol didactic, ilustrând cu material viu cunoştinţele teoretice predate la disciplină de botanica farmaceutică, dar şi în cercetarea ştiinţifică.

   Grădina botanică are o suprafaţă de ± 3 ha, este amplasată la poalele „Platoului Corneşti” şi prezintă două sectoare.

   Zona de stejăriş este situată în prelungirea pădurii „Platoul Corneşti”, unde există o pădure de stejari seculari, iar la liziera stejărişului vegetează diverse specii de arbori şi arbuşti.

   În sectorul sistematic plantele provin de pe toate meridianele lumii. Aici topografia plantelor este determinată de încadrarea în familii şi de o consultare mai accesibilă a lor,constituind o adevărată şcoală de formare a studenţilor. Aceştia îşi desfăşoară lucrările practice şi examenele practice axate pe: morfologie, taxonomie şi ecologie. Totodată grădină asigură material pentru herbar şi materia primă pentru elaborarea lucrărilor de licenţă, fiind un centru de documentare atât pentru studenţi, cât şi pentru personalul didactic şi alţi specialişti.

În sectorul sistematic taxonii vegetali sunt grupaţi pe familii, genuri, specii, dominanţi fiind cei din flora ţării noastre, multe dintre ele fiind plante medicinale. Astăzi colecţia număra 642 taxoni, încadraţi în 61de familii.

   În ultimul timp s-a înfiinţat un nou sector, cel al plantelor rare şi ameninţate, ce cuprinde 51 de specii.

   Disciplina de botanica farmaceutică împreuna cu cea de farmacognozie şi fitoterapie continuă editarea „Catalogului de Seminţe” cu aproximativ 700 de specii, prin intermediul căruia se întreţin relaţii de colaborare cu 108 grădini botanice din 34 de ţări europene şi de pe alte continente şi a fascicolelor de „Note Botanice” în care apar publicate lucrări ştiinţifice realizate de colectivele celor două discipline. Până în prezent au fost editate 34 (XXXIV – 2008) de fascicule.

   Grădina Botanică este bine cunoscută şi apreciată de specialiştii de pretutindeni, are relaţii de colaborare cu numeroase instituţii naţionale şi internaţionale care vizează evaluarea şi conservarea diversităţii vegetale (Academia Româna, Academia de Ştiinţe din Ungaria,Departamentele de plante medicinale ale grădinilor botanice din Cluj, Bucureşti, Iaşi,Chişinău, etc.).

   În vederea lărgirii relaţiilor dintre facultatea de farmacie şi diverse instituţii europene sau naţionale, colectivele celor două discipline au participat la realizarea unor proiecte TEMPUS phare privind înfiinţarea reţelei naţionale de grădini botanice (A.G.B.R.- Asociaţia Grădinilor Botanice din România, ca membrii fondatori. Aceasta promovează şi apăra interesele grădinilor botanice, susţine valorificarea potenţialului ştiinţific existent, facilitează circulaţia informaţiei şi colaborarea la nivel naţional şi internaţional.

Grădina Botanică ”Bididia” a Palatului Copiilor din Tulcea